Pentru prima oară în istoria României moderne, cultura este asasinată. A fost ucisă încet, cu doze mici de arsenic de la Revoluție încoace. În anul 2019 i s-a dat și lovitura de grație. Cultura a murit.
Nici avea cum să supraviețuiască, să fim cinstiți! Entuziasmul publicului nu este o condiție suficientă supraviețuirii, deși necesară.
Cultura a fost ucisă încet și cu sânge rece chiar de oamenii aflați în slujba ei.
Pentru că niciunul din oamenii cu putere de decizie nu a văzut dincolo de interesele pesonale: miniștrii ai culturii, manageri de teatre și televiziuni, manageri ai instituțiilor culturale, jurnaliști…
Pentru că nu i-a păsat nimănui că sistemul Bologna aplicat facultățior de artă (vocaționale) va oferi publicului o mulțime de absolvenți-artiști cu șanse de a trăi decent și de a profesa, invers proporționale cu numărul lor.
Pentru că în București sunt doar 13 teatre de stat (nici unul construit după Revoluție) și peste 200 de absolvenți de actorie anual.
“Sigur, dacă nu le-a plăcut cartea! Ce-au căutat la teatru? Nu știau că vor muri de foame?”
Ba știau, dar nimeni nu își poate imagina, la 20 de ani, că nimic nu se va schimba în România, că lucrurile vor merge din ce în ce mai prost și că, mai mult ca sigur, după terminarea facultății va trebui să se reprofileze. Pentru că dacă și-ar imagina asta… ar muri!
Cunosc personal artiști extrem de talentați pe care nimeni altcineva nu îi cunoaște, pentru că nu au putut profesa în domeniul ales. Nu au avut ficatul suficient de tare pentru a rezista mizeriilor, mojiciilor și nedreptăților din lumea minunată a artelor (mă refer la toate cele 7 arte).
Adevărul este că nici nu interesează pe nimeni. Artiștii nu sunt oameni serioși… În România nu există mentalitate de antreprenor și nici de campion. Noi trebuie să fim sclavi, să muncim pentru alții, să ne văicărim, să bârfim și să punem bețe în roate. Noi nu ne bucurăm pentru succesele altora.
Se vor închide teatre, după ce aprape toate cinematografele din București
s-au închis, pentru că acum mergem la film la mall. Și asta nu pare a fi o problemă pentru nimeni. Pentru cine să fie? La minister sunt doar marionete care deturnează fonduri în interes propiu, la conducerea instituțiilor culturale se află oameni în relații de prietenie cu primăria și partidul la putere, care de asemnea, deturnează fonduri în interes propiu, cu para’ndărăt, desigur.
Sunt câțiva actori cunoscuți care au devenit mai vocali în ultima vreme. Dar cine îi ia în seamă? Colegii (doar unii dintre ei, căci mulți alții nu au păreri… Așa au învățat la școală și mai apoi în teatru, că actorul nu trebuie să aibă păreri… Trebuie să stea în banca lui și să facă ce i se spune) și iubitorii de teatru. Și asta doar pe Facebook…
Probabil așa va evolua arta în România… Vom muta totul pe Facebook și gata. Pe lângă viețile noastre perfecte de pe Facebook, printre distribuiri de vacanțe și relații perfecte, vom distribui și câte o poezie, un monolog, o scenetă, o secveță, un tablou, o sculptură din ceea ce ar fi putut fi o … operă de artă perfectă.
Sau… arta va redeveni în România un instrument de manipulare și prozelitism, va servi interesele finațatorilor-“salvatorii lumii” așa cum a mai făcut-o și în alte perioade de preatristă amintire.
P.S.: Consider că este inutil să menționez personalitățile marcante cu funcții de decizie în domeniu…
Pentru cine nu este la curent cu situația din cultură, las mai jos câteva linkuri, din care vă puteți informa:
- 30% mai puţini bani pentru cultură (un articol de Iulia Popovici)